despre cea care mi-a schimbat viata

Cand a aflat despre acest portret, a zis ca am tradat-o...dureros sa auzi asa cuvinte..sa fie adevarat?





Facusem alt portret al unei alte persoane care imi marcase destinul. Il invatasem, dar de fiecare data cind il rosteam simteam ca nu sunt impacata cu mine insami, ca ceva nu merge cum trebuie. Cred in providenta si in faptul ca unele lucruri trebuie sa se intimple intr-un mod sau altul. Ieri am auzit citeva discursuri care m-au impresionat mai mult decit puteam sa-mi imaginez si azi noapte am luat-o de la capat. Am incercat sa fac portretul celei mai controversate persoane pe care o cunosc. Ma simt de parca as incerca sa cuprind nemarginirea, de parca as vrea sa escaladez Everestul in 5 minute.
Ea nu este perfecta si cind ii spui asta se enerveaza cel mai tare. Ea nu este eroul vietii mele, cu toate ca ar putea sa conteste pina si acest fapt. Ea mereu are dreptate. Cel putin asa crede, iar atunci cind nu are dreptate e cu neputinta s-o convingi de acest fapt. Mai usor ar fi sa inveti un urs sa cinte. Nu face niciodata lucrurile pe jumatate. Este exagerat de exigenta fata de sine si asta o face sa fie prea exigenta si fata de ceilalti. Se plinge foarte rar pentru ca este puternica. E doamna mea de fier, cum imi place sa spun. Deseori este aspra si dura, poate pentru ca prea des este foarte obosita si nu are timp de a avea rabdare, de a fi tacticoasa si blinda.
Cind era mica era un omulet micut, balan, cu ochii mari ca doua albastrele ce priveau curiosi spre orizonturi. De pe atunci isi dorea sa ajunga departe. Avea parul drept si asta o supara. Si-l sucea mereu pe deget pentru a-si face singura bucle. Si-a supus pina si parul, pentru ca peste ani acesta a devenit buclat. Culmea, acum nu-i mai place cret si mereu si-l indreapta. A fost si ea copil, greu mi-o inchipui asa, doar din povestirile celor care au cunoscut-o inca de pe atunci. Era copilul cel mai iubit din familie, fetita cea mai harnica si mai desteapta. Totul la superlativ, pentru ca nu a recunoscut niciodata mediocritatile. Desi nu-si vedea tatal cu lunile cind acesta era plecat in deplasari, nu suporta s-o sarute sau s-o cuprinda, isi acoperea fata cu miinile si-i spunea s-o lese in pace. Totusi il iubea mult. A plecat de acasa cind avea 15 ani. A imbratisat o profesie despre care stia prea puitine, acum insa nu regreta nimic. S-a indragostit de un tinar pe care l-a cunoscut in tren, desi povestile romantice nu sunt despre ea. S-a casatorit apoi si acum are o familie implinita.
Din copilul de cindva au ramas doar ochii, la fel de mari, si dorinta nemarginita de a fi in toate cea mai buna. Acum e o femeie frumoasa, cu silueta de chitara, pentru care multi o invidiaza. Anii si-au lasat amprenta doar pe miinele ei chinuite, de unde au pornit atitea vieti! Adora pantofii cu toc pentru ca o pun in valoare. Femeia asta tinara, eleganta si atragatoare nu este tipul de femei dupa care ai sa intorci capul, pentru ca nu ii place sa atraga prea mult atentia.
In cercul de prieteni este numita Maica Tereza, pentru ca nu refuza niciodata sa ajute pe cineva. Oricit de obosita ar fi, oricit de mult ar fi vrut sa doarma dupa 24 de ore de munca, poate sa alerge toata ziua pentru a scoate vreun prieten din incurcatura. Acasa insa, este autoritara si dura, o adevarata leoaica asa cum este si in horoscop. Ispravind resursele de bunatate, rabdare si blindete, acasa se poate relaxa. Urasc cind are dreptate, pentru ca asta ar insemna ca trebuie sa recunosc ca am gresit si prin asta sa-i alimentez orgoliul. Femeia asta mindra, grava, impunatoare si in acelasi timp cu un suflet imens este Mama mea.
Cind eram mica nu ma puteam dezlipi de piciorul ei. Inca nu puteam bine sa vorbesc si ii spuneam mamica cuta, in loc de mamicuta. Eram nedespartite. A trecut insa timpul, iar eu am crescut. Autoritatea si controlul excesiv simteam ca ma sufoca, iar blindetea mamei mi-a lipsit mereu, ea deseori fiind la serviciu in ture de noapte.
Mama mea niciodata nu mi-a spus te iubesc, puiul mamei. Ea nu m-a invelit inainte de somn sa-mi spuna somn usor. Ea nu mi-a citit povesti niciodata. Mama mea niciodata nu m-a imbratisat fara ocazie, asa, pur si simplu, pentru ca m-a nascut. Cind vreau sa o cuprind si sa o pup, cind ma apuca si pe mine gingasiile, mama ma da la o parte si-mi spune sa incetez. Ea deseori m-a certat, mi-a aplicat si lovituri, la propriu. Mereu m-am simtit lipsita de suportul ei moral si de ceea ce iti poate oferi o mama iubitoare- caldura parinteasca. Totusi mama mea este femeia pe care o admir. Nu este eroul vietii mele pentru ca nu am un erou, imi traiesc viata afara stereotipuri.
Este femeia pe care o admir pentru ca dupa 24 de ore de alergat la serviciu, mereu face mai intii piata si abia apoi vine acasa. O admir pentru ca mereu gaseste forte sa imi pregateasca geanta cu de toate cind vin la Chisinau. Ea ma spala, ma imbraca, ma hraneste, la figurat desigur. O admir pentru ca a umblat 5 ani cu o dantura proasta pentru ca sa-mi ofere mie sansa de a avea un zimbet decent. O admir pentru ca plinge cind se uita la Dansez pentru tine sau la Жди меня. O admir pentru faptul ca imi aud numele in rugaciunile ei. O admir pentru ca ma suna de 7 ori pe zi pentru a se asigura ca sunt bine, desi asta ma deranjeaza uneori. Mama este femeia cu care nu vreau sa ma aseman, pentru ca vreau sa fiu mai blinda, dar as fi fericita daca as semana, pentru ca mi-ar placea sa fiu o luptatoare puternica care mereu invinge. Aceasta e mama mea, nu e eroul vietii mele, e doamna mea de fier, e cea mai frumoasa femeie si chiar de nu mi-a zis niciodata, stiu ca ma iubeste mult. Mi-a scris-o azi prin sms.