Am fost azi la film. Nu am fost singura si dupa primele 2 ore mi-a parut rau ca i-am invitat si pe iubitul meu si sora lui. Naspa, 3 ore sa stai si sa te uiti la un psihopat care vorbeste in total 5 minute. pe langa "Aurora"(asa se numeste filmul). "Священная гора" a lui Ходоровски este film de actiune. Spre final mi-am zis: "si totusi 3 ore e prea mult" si am iesit iritata din sala, mandra ca am rezistat pana la final. Abia acasa, dupa ce am citit despre filmul la care tocmai ma uitasem mi-am dat seama de mediocritatea frazei pe care o aruncasem. si pe care multi altii au facut-o, pe langa ceilalti care n-au rezistat, si-au bagat picioarele si au iesit din sala, injurand pentru banii dati "in vant". "Aurora" este un film dificil, nu pentru ca e lung sau pentru ca e aproape fara dialoguri, ci pentru ca e un film despre mintea unui om. E usor sa privesti filme despre oameni, dar despre mintile lor uite ca e mai greu. mai ales cand mintea asta e bolnava. spectatorul este tinut totusi in suspans, oricat de imposibil ar parea intr-un film fara actiune. nu e tinut in tensiune datorita liniei de subiect intortocheate sau a pericolului permanent, ci pentru ca mereu astepti indicii. si ai impresia ca daca acum te-ai scula de pe scaun sa iesi afara naibii, anume atunci se va dezvalui cine e personajul al carui nume il afli dupa jumatate de film, cine e nevasta, amanta, sora sau socrii. pentru ca nimic nu ti-i pus pe tava, pentru ca nimeni nu-ti sfideaza orgoliul si nu iti linge organele, asa cum fac filmele ieftine americane. e un film care te face sa gandesti impreuna cu personajul, te face sa ghicesti oare pe cine va impusca si sa vrei ca acesti cineva sa fie personajele care nu-ti plac. te transformi pentru 3 ore, inconstient, intr-un paranoic, impreuna cu personajul pe care tocmai l-ai cunoscut. e un film de autor, nu e pentru cinematografe, nu e pentru popcorn, nu e pentru gloata (care pute de mediocritate), nu e pentru bani. e un film care iti da un sut in fund cand l-ai terminat de vazut, pentru ca te prinzi la ideea ca iti pare prea lung si prea plictisitor....asta pentru ca e numai o reactie la suprafata, iar pentru "altceva" e nevoie de creieri..ceea ce ne lipseste..uram ceea ce ne incomod..ne place ce are ambalaj colorat si perfect ar fi sa ne fie deservit la domiciliu..nu ne provoaca ceea ce ne pune sa gandim...ma duc sa mai vad o data "Aurora"..ceea ce voua nu va recomand.
4 comentarii:
Filmul nu l-am văzut... însă, după cele citite chiar m-a intrigat. Iar fraza ta de la final "nu-l recomand" mi-a stîrnit o dublă curiozitate, căci am o atracţie deosebită faţă de filmele psihologice ;)
hmm..rabdare atunci!
Sara bună, urusvaty.
Iaca eu tot fost-am la filmul despre care ai zis, dar nu sunt în totalitate de acord cu cele spuse de 'neatale.
Da, e un film interesant. Lipsa acțiunii propriu-zise face spectatorul să intre în mintea omului ros de neliniști înrudite cu boala psihică. Sarcasticul regizorului în anumite detalii impune spectatorul să revalorifice în sine bazele societății moderne.
Însă, nu cred că astfel de creații artistice trebuie să fie dispersate în pântecul publicului larg. Ivan susține ideea că arta trebuie să promoveze valori, valori care să cultive în sufletele sărăcite de postmodernul găunos ceea ce e mai bun, ceea ce în mod acut lipsește societății moderne, fapt demonstrat de însăși filmul dat.
În concluzie Ivan poate zice că va mai vizita astfel de filme, însă nu le va recomanda spre vizionare nimănui.
Draga Ivan iugoslavovici Turbinka! eu cred ca un film de autor tot poate fi considerat arta..pentru ca dupa mine, arta nu inseamna numai ceea ce e frumos si educa...pentru ca si muzica pop e frumoasa, da' nu educa deloc sau nu e arta deloc...da iaca daca te pune pe ganduri sau te face sa gandesti..inseamna ca e arta! muntamasc ca intrasi pe aci, nene Ivane.
Trimiteţi un comentariu