urusvaty's world

Zbor frant

2011-12-08T20:54:00.002+02:00

tintesc cu ochii punctul cel mai inalt din tine
undeva in jurul lui dumnezeu
a dumnezeului inchis in trup
ma-nclin, ma-ndrept
imi desfac aripile
si ma desprind din mine

spintec albastrul din tine
si ma arunc in gol.

ma prinde dumnezeul tau
si ma preface-n mar.

stau cuminte in pomul din mijlocul tau
si o astept pe eva.

Troleibusul – mijloc de a face bani

2011-12-08T01:17:00.000+02:00

Traim intr-o era a informatiei. Unii se grabesc s-o furnizeze, altii se grabesc s-o consume, iar ceilalti sa incaseze bani din acest schimb. Cert este ca toti se grabesc. In vremurile astea grabite in care traim nu mai avem timp sa admiram un pom inflorit, un zambet sincer sau un curcubeu dupa ploaie. In lumea asta care se misca cu acceleratie e simplu sa nu observi ca banca e proaspat vopsita, ca plopul de langa statie e proaspat taiat sau pe boschetarul din fata bisericii.
Din anul II de facultate am un traseu fix pe care il urmez aproape in fiecare zi. Si zilnic acesta se intersecteaza cu locurile in care isi deapana zilele boschetarii. Întâlnindu-l zilnic în drumul meu, am ajuns să cunosc toata gasca de cerşetori din centrul capitalei. Şi implicit am început să mă obişnuiesc cu prezenţa lor. Mi-a intrat în rutină să-i văd în locurile pe care şi le-au luat în stăpânire fără autorizaţie de la Primărie. Fiecare se crede stapan pe locul sau si e mare scandal cu amenintari si rafuiala daca cumva un alt boschetar din alta regiune incearca sa le intre in „teritoriu”.
La biserica sf Teodora de la Sihla stau doi, uneori trei cersetori. O femeie trecuta de 50 cu renumita scurta galbena si un barbat, a carui varsta niciodata nu mi-a reusit s-o descifrez, cu barba alba, neingrijita, pe timp rece purtand o caciula murdara pe cap. Le retin doar fetele, mereu aceleasi, murdare, dar calme, nemutilate de graba zilnica a oamenilor ce o duc bine.
Pe toti boschetarii din centrul capitalei ii cunosteam in mare parte. Mai exista insa si cei mobili, care calatoresc gratuit cu troleibusul. Acestia fac o singura statie, coboara si apoi urca in alt troleibus. Despre acest tip de cersetori stiam mai putin. Recent, în drum spre biblioteca, am luat troleibusul 1si cascam gura prin geamurile murdare ale acestuia cand la o staţie a urcat o femeiusca, cum i-ar fi spus tata şi şi-a început spectacolul. Sa fi avut vreo 25 de ani femeiusca asta. Era imbracata decent, intr-o scurta neagra, cam roasa, intr-o fusta candva bej si intr-o pereche de strampi albastri inchis. Ceea ce-i divulga statutul erau balerinii si acestia rupti pe care ii avea in picioare. Si asta la o temperatura de cel mult 7 grade celsius. Si mai multa mila provoca insa altceva, mai bine-zis altcineva. Avea in brate un copil, probabil fetita pentru ca fasa era de culoare roz. Era foarte frumoasa, cu dantela pe margini, ca cele in care vin copiii indestulati la botez. Numai ca era cam murdara, asta sau pentru a provoca mila, sau pentru ca nu mai fusese spalata. Desi femeiusca asta se deosebea de ceilalti cersetori din Chisinau, fata si parul fiindu-i curate, ea totusi si-a inceput predica plina de patos despre soarta nemiloasa si boala necrutatoare a micutei din bratele ei. Toata predica a tinut-o in rusa, iar cand primea cate ceva bani ochii ei de un albastru spalacit se aprindeau cu o noua intensitate. Doar atunci a rostit in graba un „multumesc” stalcit. Trebuia sa cobor cu o statie mai tarziu, insa nu o puteam pierde din vedere pe mama asta care de dragul copilei sale s-a coborat la nivelul unui boschetar ordinar din Chisinau. Am coborit. Cand am vrut sa ma apropii sa o intreb de ce sufera micuta ea a urcat in troleibusul 22. Am urmat-o. Aceleasi replici, aceeasi stralucire in ochi la vazul catorva bancnote terfelite. A traversat intreg troleibusul, apoi cineva i-a oferit locul, pentru ca ne aflam in ambuteiaj. Atunci am reusit sa intrezaresc chipul micutei din fasa. Ceea ce am vazut insa m-a cutremurat. Femeia asta blonda, cu ochii albastri tinea in brate o fetita smolita, iar cele cateva fire de par erau negre ca taciunii. Culoarea maslinie a pielii copilei m-a provocat sa cred ca nu era a ei si ca toata scena asta induiosatoare nu era decat un fals, un scenariu bine jucat pentru a castiga bani usori. Nu intelegeam de ce iese in strada daca poate juca atat de bine rolul unei mame indurerate. „se pierde un talent”, mi-am zis, iar la statie am coborat impreuna. Am intrebat-o daca nu i-i frig in balerini pe timpul asta si mi-a raspuns, tot in rusa ca i-i foarte frig si daca as vrea sa o ajut. Ochii ei, de un albastru spalacit, s-au aprins din nou. Vazand ca nu-i raspund si-a intors privirea spre oamenii din statie. „ce are copilul?”, o intreb. Figura ei, si asa mica, se micsora cu fiece secunda trecea, iar raspunsul ei intarzia. Ridurile dintre sprancene au devenit mai proieminente, iar ochii au devenit mai incolori ca oricand. A strans inca mai tare fetita in brate si a spus ca diagnoza este foarte complicata si oricum nu voi intelege. A salvat-o de pauza incomoda troleibusul 5 care tocmai sosise in statie. A urcat in el si si-a reluat probabil discursul patetic.
Nu am urmat-o de aceasta data, iar banuiala ca foloseste un copil strain in cersit mi-a lasat un gust amar. Femeiusca asta cu ochi mari si par frumos, cu degetele lungi si unghiile curate e cunoscuta de multi chisinauieni care circula cu troleibusul. Pentru toti acesta e un mijloc de transport, pentru ea – un mijloc de a face bani. Cati dintre cei care o vad zilnic ii cunosc povestea? Dar cati dintre acestia – taina?

3 ore

2011-11-18T23:47:00.005+02:00

Am fost azi la film. Nu am fost singura si dupa primele 2 ore mi-a parut rau ca i-am invitat si pe iubitul meu si sora lui. Naspa, 3 ore sa stai si sa te uiti la un psihopat care vorbeste in total 5 minute. pe langa "Aurora"(asa se numeste filmul). "Священная гора" a lui Ходоровски este film de actiune. Spre final mi-am zis: "si totusi 3 ore e prea mult" si am iesit iritata din sala, mandra ca am rezistat pana la final. Abia acasa, dupa ce am citit despre filmul la care tocmai ma uitasem mi-am dat seama de mediocritatea frazei pe care o aruncasem. si pe care multi altii au facut-o, pe langa ceilalti care n-au rezistat, si-au bagat picioarele si au iesit din sala, injurand pentru banii dati "in vant". "Aurora" este un film dificil, nu pentru ca e lung sau pentru ca e aproape fara dialoguri, ci pentru ca e un film despre mintea unui om. E usor sa privesti filme despre oameni, dar despre mintile lor uite ca e mai greu. mai ales cand mintea asta e bolnava. spectatorul este tinut totusi in suspans, oricat de imposibil ar parea intr-un film fara actiune. nu e tinut in tensiune datorita liniei de subiect intortocheate sau a pericolului permanent, ci pentru ca mereu astepti indicii. si ai impresia ca daca acum te-ai scula de pe scaun sa iesi afara naibii, anume atunci se va dezvalui cine e personajul al carui nume il afli dupa jumatate de film, cine e nevasta, amanta, sora sau socrii. pentru ca nimic nu ti-i pus pe tava, pentru ca nimeni nu-ti sfideaza orgoliul si nu iti linge organele, asa cum fac filmele ieftine americane. e un film care te face sa gandesti impreuna cu personajul, te face sa ghicesti oare pe cine va impusca si sa vrei ca acesti cineva sa fie personajele care nu-ti plac. te transformi pentru 3 ore, inconstient, intr-un paranoic, impreuna cu personajul pe care tocmai l-ai cunoscut. e un film de autor, nu e pentru cinematografe, nu e pentru popcorn, nu e pentru gloata (care pute de mediocritate), nu e pentru bani. e un film care iti da un sut in fund cand l-ai terminat de vazut, pentru ca te prinzi la ideea ca iti pare prea lung si prea plictisitor....asta pentru ca e numai o reactie la suprafata, iar pentru "altceva" e nevoie de creieri..ceea ce ne lipseste..uram ceea ce ne incomod..ne place ce are ambalaj colorat si perfect ar fi sa ne fie deservit la domiciliu..nu ne provoaca ceea ce ne pune sa gandim...ma duc sa mai vad o data "Aurora"..ceea ce voua nu va recomand.

Anim'est the BEST

2011-11-10T00:57:00.002+02:00

De mult Chisinaul nu a avut evenimente culturale “normale”. In sens ca ele exista, dar tot ce face lumea la ele este ca se asaza pe scaun, casca gura o ora-doua, mai rade sau mai plange oleaca si gata. Cu asta basta. De data asta insa, nu..in sfarsit ceva pentru creier care de mult cere de mancat altceva decat chipsuri si coca-cola. 4 zile de roz (culoarea mea preferata). 4 zile de filme de Oscar, 4 seri de filme animate cu totul diferite decat ceea cu ce ne-am obisnuit. Echipa de organizatori, niste baieti pe cat de informali, pea tat de inteligenti, a reusit sa faca din acest eveniment o adevarata bomba. Peste 3000 de intrari la toate filmele. Un adevarat succes.
Filmele alese pe masura. De la emotionantul Crulic, la rebelul Persepolis. Filme cu adevarat capabile sa trezeasca in oameni compasiune, toleranta, solidaritate si gandire critica. Si asta in pofida faptului ca sunt filme de animatie (!) care nu pot “cumpara” spectatorii cu actorii lor preferati.
Mai in scurt bravo si respect pentru cei care au fost, iar echipei: Super baieti, va asteptam si la anu!

Solidaritatea: interes sau compasiune?

2011-11-02T22:36:00.000+02:00

Solidaritatea este probabil unul dintre lucrurile care ne face umani, pentru ca doar oamenii pot fi solidari si aici nu putem vorbi de instincte, ci de un interes comun al unei colectivitati. Ieri, Nata Albot si-a sarbatorit ziua de nastere. Nu zic cati ani are, pentru ca e femeie, iar femeia varsta n-are. Colegii sau mai exact subalternii sai de la jurnal tv, al carei producator general este de prin iunie anul curent, i-au pregatit o surpriza. O torta si multe-multe flori, i-au cantat si “La multi ani!” si asta intr-un mod cat se poate de haios, incat Nata plangea si radea in acelasi timp. Surpriza le-a reusit, scopul a fost atins – Nata e fericita. I-a unit spiritul solidaritatii sau interesul comun de a-si face sefa mai putin predispusa la critici. O echipa intreaga de vreo 40 de oameni a reusit sa se organizeze perfect, ca la jocurile olimpice. Si asta pentru a-si face seful fericit. Aici solidaritatea umana a functionat perfect, pentru ca oamenii vor zile bune la serviciu.

Alta e atunci cand nu poti urmari vreun scop personal. Sa luam bunaoara spitalul oncologic. Este probabil cel mai groaznic loc din Chisinau dupa cimitirul Sf. Lazar. Aici zilnic au loc operatii, aici zilnic se transfuzeaza kilograme intregi de sange si aici zilnic mor oameni. Aici solidaritatea umana nu functioneaza. “Doneaza sange mai mult rudele pacientilor, mai putin oamenii straini. Donatori permanenti avem inca mai putini”, precizează Angela Bârnaz, transfuziolog. Asta pentru ca nu exista un interes comun. Oamenilor nu le pasa daca cineva care nu se afla in anturajul sau isi va pierde viata pentru ca nu avut cine sa-i doneze sange.
„Ne străduim să menţinem rezervele pe tot parcursul anului. Avem o bază de date a donatorilor şi, în situaţii de criză, îi contactăm personal şi-i rugăm să facă un gest nobil.”, spune Silvia Roşca, vicedirector Centrul de Transfuzie a Sângelui. Sarogi pe cineva sa iti faca o favoare pentru ca sa poti salva vieti. Si atunci cum ramine cu solidaritatea?

In societatea infecta in care traim sa fii solidar nu mai e la moda. Solidar poti fi numai atunci cand ai ceva de castigat din solidaritatea ta. Asta e regula nescrisa a moldovenilor, or, daca ar sti ca o duc bine la serviciu din aceasta cauza, ar dona sange in fiecare luna.

Felinarul din parc

2011-11-02T22:30:00.003+02:00

Era zi de toamna, inceput de octombrie, sfarsit de saptamana. Eram curioasa cum e toamna in parcul de la Valea Morilor. Curios, de 3 ani trec in fiecare zip e langa el si niciodata nu am avut timp sa vad cum arata parcul intr-o dimineata de toamna. La intrarea in parc, inainte de cele cateva zeci de trepte, pe un stalp era scris un anunt despre pierderea unui pudel orb. “Trist”, mi-am zis si am pornit spre scari. Treptele care duc spre parc sunt strajuite parca de plopii care se apleaca in gest de plecaciune, formand o coroana in fata “regilor” si a “reginelor” care coboara zi de zi treptele. Insa aceasta feerie naturala a fost subit intrerupta parca de noianul de lemne care au aparut in fata mea ca un cimitir al unei mici paduri. “Cati copaci sa fi taiat, nebunii”, m-am intrebat. Cu adevarat atmosfera autumnal in parc. M-au trezit din starea asta melancolica vocile ascutite ale maturatoarelor: “Masa, ian vina incoace!”, urmata de “stai, fa, nu tipa asa ca vin.” mi-am amintit unde ma aflu, suntem in Moldova, cu asta spun tot. pesimismul meu insa a fost spulberat de privelistea care mi-a aparut in fata ochilor dup ace am coborat cateva trepte in stanga aleei. 4 fete asezate pe margine de trotuar, cu castile de la I-poduri in urechi si cu creioanele in mana. Toate pictau un copac batran care isi inalta bratele spre ceruri. Toate cele patru domnisoare erau student in anul I la Academia de Muzica Teatru si Arte Plastice in grupa rusa.”Suntem doar 8 in grupa si ne trimit pe toti in natura”, a spus una dintre ele continuandu-si hasurile cu creioanele colorate. “voua va place sa faceti asta la jumatate la 10 dimineata in zi de vineri?”, le-am intrebat. “Ne place asta mai mult decat sa obtinem restante”, a raspuns una si toate au ras zgomotos. Le-am urat success si mi-am continuat plimbarea prin parcul autumnal de dimineata. Se aud scranciobe, se joaca copiii. Langa terenul lor de joaca un barbat niveleaza pamantul cu un aparat foarte asemanator cu cele care niveleaza asfaltul pe drumuri. “Ii zice catoc”, mi-a soptit el si si-a continuat treaba. Langa acest teren de joaca este amenajat un alt teren pentru mature, cu diferite aparate pentru exercitii fizice. Cat de utile le sunt aceste aparate oamenilor care sunt aici inca de la 10 dimineata si au grija de sanatatea lor facand sport! Nu departe de ei am zarit si un trunchi imens de copac, care a devenit in timp un fel de masa improvizata in sanul naturii. Aproape de acest trunchi am descoperit senzatia acestei dimineti de toamna. Asezata pe o banca, picta o alta fata de la Academia de Arte. De aceasta data in acuarela. Ea singura si-a ales ce sa picteze. “am ales singura locul asta pentru ca de aici se deschide un peisaj minunat. Combinatia culorilor m-a fascinate. In acuarele iese super”, si-a impartasit ea emotiile. Abia acum, abia privind din punctual ei de vedere am descoperit un peisaj uluitor pe care nu l-am observant pana atunci. Printru copacii inca verzi, pe care octombrie inca nu i-a atins, se inalta cu totul deosebit un copac cu Frunze rosii aprinse, de parca ar fi un felinar. Il priveam si nu-mi venea a crede cat era de rosu. Felinarul din parc a fascinat pur si simplu si domnisoara de la Arte care a venit sa-l imortalizeze pe hartie. Urmandu-mi calea prin parcul de dimineata, am intalnit o veverita aramie cu coada stufoasa. Niciodata nu am vazut o veverita atat de curajoasa. Sarea prin iarba cautand ceva, iar cand a dat de o ghinda s-a ridicat pe labutele din spate si a privit in jur, apoi iar a sarit, apoi iar s-a oprit, iar prezenta mea nu i-a tulburat nici pentru o secunda linistea. M-a frapat insa altceva – cat de multa lume e in parc la ora 10 dimineata: 2 femei care alearga, un grup de elevi care fac sport impreuna cu profesorul lor, o familie tanara care isi plimba odrasla in carucior, o mama care isi plimba copilul cu biciocleta, soldati in maiouri numerotate care alearga in jurul lacului. Toti ii confera parcului o atmosfera aparte, a unui loc foarte viu, colorat. La capatul aleei din Parcul Valea Morilor am descoperit o priveliste rupta parca din alta lume. S-a deschis in fata mea padurea, lacul cu putina apa si cu cele cateva pasari plutitoare, aerul greu, condensate parca in ceata subtire, multimea de case frumoase de la capatul padurii si dealurile virgine de dupa Chisinau. In mijlocul padurii am descoperit si o poiana cu pini inalti, cu tulpini drepte, lipsite de ramuri. Toate astea insa nu au putut sa acopere impresia puternica creata de felinarul din parc, de pomul cela rosu aprins care se intinde printre ceilalti copaci ca o flacara prin intuneric. Peisajul asta mirific a prins déjà culoare pe hartia domnisoarei de la Academia de Arte. “imi place rezultatul, arata emotiile mele cand ma uit la ceea ce pictez. Asta e cel mai important in pictura”, mi-a marturisit ea.
“Cat de putine stiu despre toamna, despre parcul asta”, mi-am zis in gand si m-am indepartat incet, urcand cele cateva zeci de scari, sub melodia dintr-un film rusesc cantata la chitara si la saxofon de un grup de amatori. Ador jazz-ul. Ador toamna. Ador felinarul din parc.

De ce vine lumea la teatru?

2011-10-15T00:48:00.002+03:00

De ce vine lumea la teatru? Indraznesc sa presupun ca vine pentru a evada dintr-o lume nociva, plina de politicieni, alegeri interminabile si de coca-cola, de publicitate si de curve care isi vand trupurile sau mai grav – sufletele, vin pentru a uita de facturi imense si de datorii la stat, vin pentru a vedea o alta lume, un alt punct de vedere, sau pentru a se vedea pe sine in scena sau vin pentru a vedea alti oameni, mai frumos imbracati, cu pretentii de intelectuali. Teatrul contemporan nu ofera omului ceea de ce el are nevoie, ceea pentru ce el vine la un spectacol. Pe 12 a inceput la Chisinau festivalul “one man show”. Editia din acest an se numeste Poduri de teatru, asta pentru ca vor evolua in scena actori romani si moldoveni si pentru ca se implinesc 20 de ani de la podul de flori de peste Prut. Spectacole cu un singur actor. Patru din Romania si cinci din Moldova. In prima zi de festival au fost jucate doua spectacole. Primul a inceput cu o luare de cuvant a maiestrului Mihai Fusu, care printre altele a prezentat si o doamna de la ministerul cutare care a adus o contributie financiara festivalului. Fara presedinte de doi ani si jumatate, cu o permanenta perioada electorala neoficiala ne-am obisnuit déjà sa bagam politicieni peste tot, evenimentele culturale nu sunt nici ele o exceptie. De asta vine omul la teatru, nu? Sa mai vada o data un politician, ca altfel ii uitam la fata. In sala era si doamna Filat, o prezenta aproape obligatorie la stiri in aceasta seara, pentru ca cei cativa jurnalisti prezenti la eveniment s-au napustit asupra ei cu microfoanele ca asupra celui mai mare critic de arta. Doar pentru asta au venit la teatru, nu? Imi amintesc cu stupoare de gestul facut de un alt politician cu 2 zile inainte. Venise la premiera filmului Marica, despre talentata actrita Marica Balan. Nu s-a sfiit distinsa doamna deputat sa iasa in scena si sa spuna sus si tare ca vine cu un plic in care a pus 500 de lei. De asta vine lumea la film, sa vada ce mai spun politicienii, altfel ii uitam!
Sa revenim la teatru. Primul spectacol, “noua grade la Paris”, a adus in scena ultimele 56 de minute din viata unei femei care vrea sa-si paraseasca sotul si copilul pentru a pleca la barbatul pe care il iubeste. Frumos spectacol jucat de o actrita fantastica din Romania – Alina Berzunteanu. In loc sa descreteasca fruntile si sa faca loc de mai multa liniste in viata omului care a venit la teatru pentru a uita de probleme, acest spectacol a incretit inca mai mult fetele, a coborit ochii si umerii spectatorilor si a facut loc nu de liniste si lumina, ci de inca mai multe intrebari. Teatrul trebuie sa arate o alta viziune, un punct de vedere, o lume diferita in care sa te pierzi pentru o ora-doua. Asta pentru ca in lumea contemporana noua exista déjà multe patimi, soti inselati, copii parasiti si femei nefericite.
Cel de-al doilea spectacol, jucat intr-un loc in care se intensifica claustrophobia vine sa prezinte un tipat al tanarului de azi, mai bine zis un racnet. Iertata-mi fie trivialitatea, se numeste “Mame fara pizda”. Un spectacol cel putin indraznet. Sala era plina. Iarasi despre societatea noastra pseudopudica, iarasi despre copii prost crescuti si despre femei complexate si nefericite. Nimic nou. Finalul performance-ului a fost unul inspirit, insa lipsit de sens si logica. Actrita s-a dezbracat in pielea goala si a inceput sa faca genoflexiuni pe fundalul discursului Zinaidei Greceanai din 8 aprilie 2009. Scopul a fost atins. Publicul a ramas socat. Si asta e putin spus. Unde mai vezi la Chisinau asa ceva? Decat in cluburi specializate. Or, vorba aia, de asta vine lumea la teatru, nu?

Multumesc

2011-10-05T00:41:00.002+03:00

Azi e ziua profesorilor! De vreo 14 ani tot adunam bani in ziua respectiva pentru a felicita scumpii si iubitii sau neiubitii profesori. In acest an vreau sa fac o exceptie. Vreau sa le spun doar un mare si sincer multumesc. Cei pe care ii respect cu adevarat vor aprecia acest gest mult mai mult si mult mai inalt ca cei nu stiu cati lei adunati de buna sau de rea voie. Sa ne traiti scumpii nostri si sa va fie calea senina!

Circumcizia feminină – tradiție sau crimă?

2011-09-30T12:17:00.003+03:00

Femeia este muzica rătăcită în carne. Așa a spus cândva Emil Cioran, iar el, după cum bine știți, a fost un om deștept. Femeia este suverană, totul se face prin ea. Femeia este început, este mamă, este mare. De aici și concluzia că ea, femeia, trebuie ocrotită. Acum credeți că voi vorbi astăzi despre femei și aici vă înșelați. Voi încerca să dezbat un subiect care va arăta în ce măsură unii își pot bate joc într-un mod atroce de trupurile din care vor crește femei. Nu voi vorbi despre violența domestică sau despre viol, ci despre practica cea mai puțin umană, pentru că este realizată de părinți – despre circumcizia feminină: ce este – o tradiție sau o crimă? Celor ce pot auzi, pot gândi și pot înțelege li se vor încreți frunțile și li se va face pielea găină în următoarele 7 minute.

“Îmi iubesc mama, îmi iubesc familia. Eu iubesc Africa. Timp de 3 mii de ani familiile sincer cred că fiicele necircumcise nu sunt curate. Fetele necircumcise sunt izgonite și considerate prostituate. Eu am supraviețuit acestei practici, dar două surori ale mele – nu. Sofia a murit în urma hemoragiei, iar Amina a murit la naștere, cu pruncul în pântece. Cu cât mai puternic ar deveni continentul african dacă acest ritual ar fi anulat? În interesele tuturor este să se schimbe sensul a ceea ce înseamnă să fii femeie!” Sunt cuvintele lui Waris Dirie, un fost top-model african originar din Somalia, supusă în copilărie acestei practici, care-şi povesteşte amintirile. Această femeie a fost cea care pentru prima dată a ridicat această temă dureroasă.

Circumcizia feminină. Ce vă vine în cap la auzul acestor cuvinte? Sadism, sălbăticie, supunere oarbă? Este vorba de mutilarea genitală feminină. Mentalitatea occidentală, obișnuită cu noțiuni precum respectarea drepturilor umane, protecția copilului, emancipare, nu poate înțelege acest concept. Mutilarea genitală este interzisă prin legile de protecție a copiilor din cele mai multe țări civilizate, actele normative clasificând-o ca procedură în afara legii. Circumcizia feminină înglobează un număr de tehnici de la crestarea clitorisului, până la amputarea organelor genitale externe şi coaserea deschiderii vaginale. Sună monstruos! Se pare că cea mai „uşoară” dintre aceste intervenţii este crestarea sau retezarea clitorisului, lucru care se întâmplă însă destul de rar, pentru că, de cele mai multe ori, se îndepărtează întreg clitorisul cu tot cu labiile interioare sau exterioare, după care rănile care rezultă de-aici se cos pur şi simplu cu sfoară sau aţă ordinară şi se mai lasă doar un mic orificiu. Este o practică foarte crudă, un ritual care se bazează pe o tradiţie veche de mii de ani şi care se transmite dintr-o generaţie în alta. Această intervenţie se face încă înainte de pubertate (între circa 3 şi 8 ani), când fetiţa îngrozită de spaimă nu se poate opune. Această intervenție se face cu ajutorul celor mai diverse instrumente, de la lame de ras, foarfece, cuțite și până la cioburi de sticlă. De cele mai multe ori nu se folosește niciun anestezic și nici nu se dezinfectează locul. Ce simte o micuță care este supusă fără voia ei la această monstruozitate? Ce simte o fată care este lipsită cu forța de ceea ce o face femeie? Mai ales când propriii părinți o impun să rabde și să îndure. Consecinţele asupra fizicului şi psihicului fetelor sunt de neimaginat. Tradiţia provine de la triburile africane, unde circumcizia feminină încă este intens practicată în circa 28 dintre ţările africane - în Egipt, Sudan, Eritreea, Etiopia, Guineea, Mali şi Sierra Leone, unde 75% dintre femei nu au clitoris şi labii exterioare. Se mai întâmplă şi în Orientul Mijlociu şi în America de Sud, dar în proporţii mai mici. Motivele pentru care se ajunge la asemenea mutilări sunt de mai multe feluri. Barbaria poate fi făcută din convingeri religioase, deși nici Biblia și nici Coranul nu prescriu această practică, sau poate fi un ritual de trecere la maturitate a femeii în cadrul unei tradiţii culturale. Poate fi o expresie a superstiţiilor, precum şi din motive cultural-estetice. De multe ori însă adevăratele motive sunt favorizarea castităţii, pentru că astfel se asigură virginitatea fetei până în noaptea nunții, când soțul o deschide la propriu cu un briceag. Potrivit ONU, la nivel global sunt circa 130 de milioane de fete şi femei circumcise, aproximativ trei milioane de fete sunt mutilate genital în fiecare an, ceea ce înseamnă 6000 de fetițe pe zi.

Este absolut necesar să se renunțe la această practică barbară și lipsită de sens care în afară de durere fizică și psihică nu produce nimic. Ce folos real aduce circumcizia feminină? Să fie oare într-adevăr atât de murdar ceea ce o face pe femeie sa fie femeie? Organizația MaendeloYa Wanawake din Kenya împreună cu bisericile și autoritățile locale încearcă să convingă comunitățile să renunțe la această practică și să salveze fetele care sunt forțate să se supună circumciziei. Dacă astfel de organizații s-ar constitui în focarele de răspândire ale circumciziei, această crimă ar fi cu timpul lichidată. De ce fetițele din Somalia și cele din Egipt trebuie să se sfiască de propria sexualitate și trebuie să îndure chinuri groaznice din motive religioase dacă în Coran nu există nici un cuvânt despre circumcizia feminină? Este în forțele noastre să schimbăm ce e rău, urât și inutil în această lume, pentru că a fi femeie adevărată nu înseamnă neapărat a fi circumcisă, a fi femeie adevărată înseamnă mult mai mult. Acum, dragele mele, aveți un motiv în plus pentru a fi fericite – că sunteți femei și că nu v-ați născut în Africa!

„Wuthering Heights” mi-a schimbat viziunile

2011-09-30T12:12:00.002+03:00

De câte ori aţi avut ocazia să pătrundeţi în lumi paralele? Întrebarea pare ciudată însă are un răspuns logic. Lumile paralele le găsim în cărţi. Romanele ne descriu în detalii lumi fascinante, obişnuite, degradante, impresionante, diferite, dar cu siguranţă altele. De câte ori aţi avut ocazia să vă schimbaţi lumea interioară şi să va distrugeţi propriile preconcepţii în urma lecturării unui roman de calitate? Eu am avut parte de această experienţă şi pot spune că romanul care m-a schimbat este una dintre cele mai impresionante poveşti de viaţă pe care am cunoscut-o vreodată.

Wuthering Heights este denumirea originală a romanului, tradus convenţional „La răscruce de vânturi”. De ce Wuthering Heights? Wuthering Heights este numele domeniului din Yorkshire in care locuia familia Earnshaw, de unde a pornit povestea. ,,La rascruce de vanturi” frapează prin îmbinarea stilului gotic cu cele două poveşti de dragoste care fac subiectul acestui roman. De ce e romanul o valoare incontestabilă a autoarei sale? Pentru că e singurul roman scris de către ea, pentru că prezintă viziunea asupra dragostei şi a familiei a unei femei care a trăit doar 30 de ani, a unei femei necăsătorite, a unui om ce vine din ţinuturile muntoase şi singuratice ale Scoţiei. De ce să citeşti acest roman? Pentru a putea face diferenţa, pentru a preţui mai mult ceea ce ai, propria familie, propria istorie de dragoste, pentru a renunţa la răzbunare, pentru a refuza cu vehemenţă degradarea pe care lumea contemporană o subliniază în toate felurile. Prin ce e impresionantă istoria din această „lume paralelă”? Prin existenţa a două triunghiuri amoroase în care se întrepătrund dragostea nebună, ura, furia, dorinţa de răzbunare şi dorinţa de a obţine un loc de vază în societate. Cine este personajul principal? Heathcliff se pare că e personajul principal, iar curiozitatea în legătură cu dânsul ar trebui satisfăcută citind romanul. Vorbind despre el, pot spune că e prezentată degradarea unui suflet care toată viaţa a fost posedat de dorinţa pătimaşă de a se răzbuna, de a demonstra că este cu un cap mai mare ca ceilalţi şi toate astea cu o răbdare macabră, iar dragostea lui e una malefică. Prin ce e malefică şi bolnavă dragostea dintre personaje? Dragostea dintre personajele acestui roman e ca un foc ce arde şi mistuie totul în jur. Nu este o iubire calmă, ci o iubire care le macină sufletele în interior, o iubire neîmplinită şi care influenţează într-un mod negativ cursul lucrurilor. Autoarea subliniază forţa distructivă a dragostei, generată de conflictul dintre cele două personaje principale: Catherine şi Heathcliff, care deşi împart o dragoste puternică, sfârşesc prin a se distruge reciproc. Există ceva pozitiv în toată această poveste? Pozitive pot deveni concluziile pe care cititorul le trage din toată această istorie, pozitive pot fi atitudinile pe care le luăm noi faţă de propria viaţă şi propria evoluţie în urma lecturării romanului. Finalul e unul pozitiv, după tot acest tumult, arătând că toate trec, iar la urmă rămâne speranţa.

În concluzie aş spune că ,,La rascruce de vanturi” este o carte cel puţin interesantă, dacă nu chiar revoluţionară, cu personaje complexe ce înfăţişează caractere umane din secolul XIX, dar care uşor pot fi identificate şi cu oamenii secolului XXI, iar asta ne demonstrează că există ceva veşnic în această lume, ceva neschimbător în toate lumile paralele. Ce anume? Citiţi romanul şi veţi descoperi!

Cum m-a dezamagit Dorin Chirtoaca

2011-04-11T22:23:00.001+03:00

Se apropie alegerile locale..pe 5 iunie se va alege primarul Chisinaului..nu ma priveste direct, pentru ca nu voi putea vota, dar am un cuvant de spus. Actualul edil al capitalei, Dorin Chirtoaca, e unul dintre putinii politicieni pe care i-am respectat pentru verticalitate in gandire, pentru curajul de a-si asuma anumite riscuri, pentru responsabilitate si onestitate. Mereu am crezut in el ca intr-o persoana care va putea face unele schimbari. Anumite circumstante de ordin familiar m-au facut, insa, sa-mi revad atitudinea fata de acest domn cu ambitii mari si ganduri bune.

Istoria incepe acum un deceniu. Cu 10 ani in urma s-a stins din viata sotul matusii mele, lasand in urma un copil de 2 ani, o sotie insarcinata in 4 luni si multa multa durere. A fost ucis. Acest verdict a prabusit toate visurile matusii mele, toate aspiratiile la o viata lunga si fericita s-au ruinat. Impreuna cu sotul si primul copil ea traia intr-o odaie de 12 metri patrati. Cu salariul sotului mai puteau face fata, dar in situatia in care s-au pomenit, era greu de imaginat cum puteau sa mearga mai departe. Imediat dupa moartea prematura a sotului, matusa mea a depus actele la primarie pentru a obtine un apartament de la stat, pentru ca situatia in care s-au pomenit era una exceptionala. Matusa mea a plecat la parinti, unde a nascut fetita pe care o purta sub inima. A stat aici timp de 2 ani, dupa care a revenit in Chisinau si si-a reluat activitatea de profesoara de istorie la un liceu de prestigiu din capitala. Acum 4 ani, in perioada electorala, actualul primar a vizitat liceul in care lucreaza matusa mea pentru a-si expune platforma electorala si pentru a discuta cu elevii si profesorii. Atunci a avut ocazia sa afle personal despre situatia matusii mele si a ramas profund impresionat. Coplesit de o compasiune neomeneasca (proprie politicienilor inainte de alegeri), Dorin Chirtoaca a promis ca daca va ajunge in fotoliul primarului negresit va rezolva aceasta problema de o gravitate deosebita, dupa cum singur a mentionat. Destinul a creat toate premisele pentru ca matusa mea sa obtina un apartament si odata cu el - un trai decent pentru fetele ei. Dorin Chirtoaca, insa, nu a vrut sa fie asa. Acesta a uitat de orice promisiune, iar dupa ce matusa mea a izbutit sa ajunga in cabinetul lui dupa o asteptare de jumatate de an in randurile interminabile, acesta a negat cu fermitate ca ar fi promis ceva, mai mult, - a pretins ca prima oara aude despre acest caz...Acte peste acte, asteptari fara sfarsit sub usile atator birocrati, lacrimi si dezamagiri - toate astea le-a incercat matusa mea timp de 10 ani. 10 ani de birocratie in care nimeni nu a facut nimic.

Intr-o odaie de camin, de 12 metri patrati locuieste matusa mea impreuna cu fetele ei de 12 si respectiv 10 ani. Pensia in valoare de 600 de lei pe care o primesc de la stat (atat pretuieste statul drama unei familii) si salariul de profesoara pe care il primeste matusa mea nu sunt suficiente pentru asigurarea unui trai decent. Daca toti care au promis sa ajute aceasta familie s-ar fi tinut de cuvant, situatia ar fi fost cu totul alta.

Distinsul domn Dorin Chirtoaca, unul dintre putinii in care am avut incredere, m-a dezamagit. In ce imi mai ramane sa am incredere? Data de 5 iunie poate fi una cruciala pentru o familie draga mie, dar poate fi una care nu va schimba decat un nume pe o usa sau nici macar atat...Alegerea va apartine!

Cine isi schimba principiile?

2011-03-04T18:29:00.003+02:00

Isi schimba sau nu oamenii principiile? si daca da, atunci cat de des? si din ce motive? din naivitate sau din lipsa de experienta poate mereu am crezut ca cei care isi schimba principiile sunt niste oameni iresponsabili, pe care nu te poti baza niciodata si in care, Doamne fereste, nu poti avea incredere. de la o vreme incoace, insa, incerc sa fiu mai flexibila, sa ma adaptez mai usor situatiilor si sa nu mai am principii foarte rigide, pe care sa nu le schimb sau la care sa nu pot renunta. nu ma refer la principii de viata normale pentru cele mai multe persoane normale, morale. azi am mai renuntat la un principiu: mi-am facut cont pe facebook. pana azi aveam doar pe odnoklassniki, dar spunea cineva recent ca daca nu ai cont pe facebook, nu esti in pas cu lumea..prostii!!! mi-am facut cont pe facebook pentru a putea comunica cu persoane care nu au cont in alta parte si pentru a economisi bani pe telefonul mobil. hai, Zuckerberg, mai imbogateste-te cu ceva bani pe seama mea:)

magnetismul personalitatii

2011-02-28T22:01:00.002+02:00

Am audiat recent o carte audio care se numeste "Magnetismul personalitatii". Se descria acolo cum poti sa exerciti asupra gandurilor bune un magnetism personal...mai simplu: daca gandesti pozitiv, daca iti spui "eu pot, eu sunt suficient de bun pentru a-mi reusi", atunci toate gandurile bune din preajma vor contribui la aceea ca gandurile bune sa se materializeze.. La inceput am fost sceptica in aceasta privinta..dar am incercat si, minune, a functionat!! pe cuvantul meu!!! in mai putin de doua zile am facut un pas important spre atingerea visului meu!!!adica mi s-au creat premise favorabile pentru a-l face. Pe scurt: mi s-a intimplat ceva frumos si bun!! Dar tu, crezi ca poti sa-ti vezi visele cu ochii?:)

Interviul vietii mele

2011-02-15T22:54:00.002+02:00

Interviul vietii mele. asa se intituleaza postarea asta. Respect pentru acest Eduard, care are o voce incredibila, de altfel. Mi-as dori sa stiu cine va fi persoana de la care voi lua eu interviul vietii mele...si-ar fi imaginat vreodata Eduard ca acela va fi un copil?? mm..ador copiii..

despre cea care mi-a schimbat viata

2010-12-23T01:27:00.001+02:00

Cand a aflat despre acest portret, a zis ca am tradat-o...dureros sa auzi asa cuvinte..sa fie adevarat?

Facusem alt portret al unei alte persoane care imi marcase destinul. Il invatasem, dar de fiecare data cind il rosteam simteam ca nu sunt impacata cu mine insami, ca ceva nu merge cum trebuie. Cred in providenta si in faptul ca unele lucruri trebuie sa se intimple intr-un mod sau altul. Ieri am auzit citeva discursuri care m-au impresionat mai mult decit puteam sa-mi imaginez si azi noapte am luat-o de la capat. Am incercat sa fac portretul celei mai controversate persoane pe care o cunosc. Ma simt de parca as incerca sa cuprind nemarginirea, de parca as vrea sa escaladez Everestul in 5 minute.
Ea nu este perfecta si cind ii spui asta se enerveaza cel mai tare. Ea nu este eroul vietii mele, cu toate ca ar putea sa conteste pina si acest fapt. Ea mereu are dreptate. Cel putin asa crede, iar atunci cind nu are dreptate e cu neputinta s-o convingi de acest fapt. Mai usor ar fi sa inveti un urs sa cinte. Nu face niciodata lucrurile pe jumatate. Este exagerat de exigenta fata de sine si asta o face sa fie prea exigenta si fata de ceilalti. Se plinge foarte rar pentru ca este puternica. E doamna mea de fier, cum imi place sa spun. Deseori este aspra si dura, poate pentru ca prea des este foarte obosita si nu are timp de a avea rabdare, de a fi tacticoasa si blinda.
Cind era mica era un omulet micut, balan, cu ochii mari ca doua albastrele ce priveau curiosi spre orizonturi. De pe atunci isi dorea sa ajunga departe. Avea parul drept si asta o supara. Si-l sucea mereu pe deget pentru a-si face singura bucle. Si-a supus pina si parul, pentru ca peste ani acesta a devenit buclat. Culmea, acum nu-i mai place cret si mereu si-l indreapta. A fost si ea copil, greu mi-o inchipui asa, doar din povestirile celor care au cunoscut-o inca de pe atunci. Era copilul cel mai iubit din familie, fetita cea mai harnica si mai desteapta. Totul la superlativ, pentru ca nu a recunoscut niciodata mediocritatile. Desi nu-si vedea tatal cu lunile cind acesta era plecat in deplasari, nu suporta s-o sarute sau s-o cuprinda, isi acoperea fata cu miinile si-i spunea s-o lese in pace. Totusi il iubea mult. A plecat de acasa cind avea 15 ani. A imbratisat o profesie despre care stia prea puitine, acum insa nu regreta nimic. S-a indragostit de un tinar pe care l-a cunoscut in tren, desi povestile romantice nu sunt despre ea. S-a casatorit apoi si acum are o familie implinita.
Din copilul de cindva au ramas doar ochii, la fel de mari, si dorinta nemarginita de a fi in toate cea mai buna. Acum e o femeie frumoasa, cu silueta de chitara, pentru care multi o invidiaza. Anii si-au lasat amprenta doar pe miinele ei chinuite, de unde au pornit atitea vieti! Adora pantofii cu toc pentru ca o pun in valoare. Femeia asta tinara, eleganta si atragatoare nu este tipul de femei dupa care ai sa intorci capul, pentru ca nu ii place sa atraga prea mult atentia.
In cercul de prieteni este numita Maica Tereza, pentru ca nu refuza niciodata sa ajute pe cineva. Oricit de obosita ar fi, oricit de mult ar fi vrut sa doarma dupa 24 de ore de munca, poate sa alerge toata ziua pentru a scoate vreun prieten din incurcatura. Acasa insa, este autoritara si dura, o adevarata leoaica asa cum este si in horoscop. Ispravind resursele de bunatate, rabdare si blindete, acasa se poate relaxa. Urasc cind are dreptate, pentru ca asta ar insemna ca trebuie sa recunosc ca am gresit si prin asta sa-i alimentez orgoliul. Femeia asta mindra, grava, impunatoare si in acelasi timp cu un suflet imens este Mama mea.
Cind eram mica nu ma puteam dezlipi de piciorul ei. Inca nu puteam bine sa vorbesc si ii spuneam mamica cuta, in loc de mamicuta. Eram nedespartite. A trecut insa timpul, iar eu am crescut. Autoritatea si controlul excesiv simteam ca ma sufoca, iar blindetea mamei mi-a lipsit mereu, ea deseori fiind la serviciu in ture de noapte.
Mama mea niciodata nu mi-a spus te iubesc, puiul mamei. Ea nu m-a invelit inainte de somn sa-mi spuna somn usor. Ea nu mi-a citit povesti niciodata. Mama mea niciodata nu m-a imbratisat fara ocazie, asa, pur si simplu, pentru ca m-a nascut. Cind vreau sa o cuprind si sa o pup, cind ma apuca si pe mine gingasiile, mama ma da la o parte si-mi spune sa incetez. Ea deseori m-a certat, mi-a aplicat si lovituri, la propriu. Mereu m-am simtit lipsita de suportul ei moral si de ceea ce iti poate oferi o mama iubitoare- caldura parinteasca. Totusi mama mea este femeia pe care o admir. Nu este eroul vietii mele pentru ca nu am un erou, imi traiesc viata afara stereotipuri.
Este femeia pe care o admir pentru ca dupa 24 de ore de alergat la serviciu, mereu face mai intii piata si abia apoi vine acasa. O admir pentru ca mereu gaseste forte sa imi pregateasca geanta cu de toate cind vin la Chisinau. Ea ma spala, ma imbraca, ma hraneste, la figurat desigur. O admir pentru ca a umblat 5 ani cu o dantura proasta pentru ca sa-mi ofere mie sansa de a avea un zimbet decent. O admir pentru ca plinge cind se uita la Dansez pentru tine sau la Жди меня. O admir pentru faptul ca imi aud numele in rugaciunile ei. O admir pentru ca ma suna de 7 ori pe zi pentru a se asigura ca sunt bine, desi asta ma deranjeaza uneori. Mama este femeia cu care nu vreau sa ma aseman, pentru ca vreau sa fiu mai blinda, dar as fi fericita daca as semana, pentru ca mi-ar placea sa fiu o luptatoare puternica care mereu invinge. Aceasta e mama mea, nu e eroul vietii mele, e doamna mea de fier, e cea mai frumoasa femeie si chiar de nu mi-a zis niciodata, stiu ca ma iubeste mult. Mi-a scris-o azi prin sms.

fluturii

2010-05-09T20:09:00.003+03:00

intr-un moment de ratacire..

Ai suflat cu fluturi in mine.
M-au inundat,
au umplut golul, nebunul.
M-au cuprins culorile, dementele,
ca mii de sageti s-au infipt in mine
culorile.Fluturii.
Flori n-au gasit in mine.
Flori nu erau.
Uitasem sa-ti spun,
Le vindusem demult
pentru-o masca de clovn deocheata.
Si fluturii in mine
au inceput sa se sparga.
S-au spart fluturii
in creierul meu.
A explodat si golul, nebunul..
S-au stins si culorile, dementele..
(Septembrie 2009)

Razvratire..

2010-04-10T14:27:00.004+03:00

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA uu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Racnet de lup!!!!!!!!!!
urme de dinti
calcaie insangerate
urme de ceara pe burtile sparte ale chitzilor lui iona
ha-ha
tzi-ai spintecat buricele degetelor
ai sfisiat carnea trupului ce-ti poarta eul
ai vrut sa-l ucizi
sa iesi din el
sa intri in alte dimensiuni
in alte lumi ce nu-s ale tale
sa intri ca un iisus in ierusalim.

te-ai nascut pe tine
esti spirit
esti liber
esti tu
esti nimic.
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!
urla lupul ce-ai fost!
ai fost..

Lângă inimă

2010-04-08T12:32:00.006+03:00

Să cauți în ochi și în buzunare..

Am un crez. E incoerența iubirii. E ceea ce vreau să aștept.
Mergi pe punțile-ntinse între ochii mei și visele tale
Lipește-ți obrazul de palma mea să simt curgând blândețea
Zidește-ți în mine lumina să fiu lumânarea ta
Strigă-mă din adânc înăuntru să-mi vindec nesupunerea
Dezgolește-mi piciorul cu ochii să-ți simt cu talpa gustul pupilei
Linge-mi rănile inimii să-ți simt sângele limbii
Plânge-mi toate apele și usucă-mă să-mi simt sarea lăptoasă
Aruncă-mă de jos în jos să-mi simt carnea și
Cufundă-mă în cer să mă înec cu praful de stele.
Acum am ajuns și mi-i bine aici.
Mă găsești în buzunarul de la piept. Lângă inimă.

Albastru

2010-03-13T15:30:00.002+02:00

dupa o lunga perioada in care n-am mai apucat sa scriu..

Sa ma lasi sa cuprind marea.
Imi place ca e albastra.
Sa ma lasi sa-ti spun pe nume, asa cum esti,
Adica „Nu-ma-uita”.
Sa ma lasi linga pietre
Sa le sting tacerea cu degetele
Pe care le-am muiat in azur.
Sa ma lasi sa fug dezbracata.
Dezbracata de ceea ce sunt aici.
Sa-mi fuga eul printre culori evaporate.
Sa ma lasi ..sa ma lasi aici.
Undeva linga cer
Sau mai bine prin cer,
Unde sa fiu doar eu si
albastrul din ochii mei.

Atunci,cînd eram floare de cîmp

2010-03-03T00:52:00.003+02:00

o retrăirea emoțiilor..sare la fundul tălpilor și capul limpezit..

Totul a-nceput ca-ntr-un vis...
Pe atunci eram încă fiica cerului,
născută într-un miez de
floare de cîmp.
Faţă în faţă cu vîntul,cu ploaia,cu nisipul răsfrînt...
Atunci poate...
poate doar atunci să fi fost liberă,
fericită în libertatea mea de a fi...
Încercam să-mi trăiesc existenţa departe de ură,
departe de trădare,
departe de cotidian şi
de tăcerea impusă...
De mîna cu melcii,cu sarea căzută din aripi de îngeri
îmi purtam în braţe
destinul de tînără hoinară rătăcită...
Sărutam tălpile goale ale primăverii tîrzii.
Acolo,aproape de sălbăticia virgină
îmi simţeam pulsul proaspăt,crud,
neviolat încă de tristeţea dezacordată.
Albe si reci îmi păreau atunci dimineţile.
Solide erau clipele.
Rîdeam atunci de ceara otrăvită
şi nu ştiam că e păcat...
Nu ştiam că nu mai era mult
pînă cînd totul avea
să se schimbe.
Totuşi atunci eram liberă...doar atunci mă simţeam
fericită...
Totul începuse aşa,ca-ntr-un vis...

Imagine

2010-02-17T22:48:00.002+02:00

Margine de viata..hotel de 3 stele dintr-o alta lume, paralela cu a ta, in care incerci sa evadezi. Ora 4 dimineata..Vezi zorii..E inca frig..iti fumezi tigara pina la filtru, retii fumul in tine..simti narcotizarea propriului eu..de ce ai fugit? te simti ciine fara lesa..ai ochii tristi..tristete metafizica i-ar spune unii..te asezi pe asfalt si iti cuprinzi genunchii..nu plingi, da’ ai vrea..privesti asfaltul..ai vrea sa-l musti..sa-ti scirtiie printre dinti..sa inghiti asfaltul si cu el toate drumurile..toate amintirile care te-au minat aici..te intinzi jos si uiti de lume..ciinele din tine adoarme linistit..ceea ce-ti tradeaza nelinistea sunt doar ochii..atit de tristi..

ceva neinchegat

2010-02-10T23:06:00.003+02:00

halucinanta idee de a incepe sa scrii fara a sti concret unde vei ajunge..n-ai o idee fix..nu folosesti diacritice..doua puncte in loc de virgule si cam aici se opresc diferentele intre un ceva neinchegat inca si un ceva bine pus la cale..cizelat si lustruit.
nu-mi plac majusculele..uneori le mai folosesc..da numai daca asa imi iese de sub mina.imi plac in schimb cele doua sau trei puncte la mijloc sau in final de vers[la inceput..apropo..tot ar fi interesant]..imi plac versurile scurte..mai putin poeziile lungi..doar daca sunt pliiine de sens.in rest nu prea mari pretentii in ale scrisului.n-am de unde sa stiu daca voi realiza vreodata cel mai bun articol in nu stiu ce categorie..cea mai buna poezie sau nu stiu ce altfel de inchegari de cuvinte...nici nu stiu daca vreau sa ma inscriu in aceste tipare..pentru ca uitasem sa spun..nu-mi plac tiparele.apropo de cuvinte..cele mai schimbatoare instrumente..care te pot pedepsi creind pane de inspiratie..pt ca nici un bisturiu n-o sa fuga din mina unui chirurg in timpul operatiei cum ar putea s-o faca cuvintele unui jurnalist spre exemplu.
e 23:19..miine am test la engleza..inca nu am invatat..scriu aici ceea ce imi vine prima in cap..fac un exercitiu de imaginatie[m-ar lauda acuma profu de actorie:)]..cred ca miine o sa-mi para rau pentru ca am scris aici..asta in timpul testului:)eh..pun cuvintele la incercare..pe naiba,scor 0:1 in favoarea lor..poate miine ma revansez...

Miros de stele

2010-01-24T23:31:00.001+02:00

Experiment..imagini >idei..

Cerul de piatră s-a dilatat
deasupra mea şi,
ca printr-un ochi încins,
priveşte spre mine steaua polară.
Îi înghit irisul. Mă frig.
Sunt stea acum? Urusvaty?
Muşc soarele, soarele tău..
Sărut săngele rece..
Îmbrăţişez cuvintele, şoaptele.
Curg, curg în palmele tale,
Palmele tale, care au miros de măr..
Îmi cos aripi şifonate
din bucăţi de lună coaptă.
Sparg cerul de piatră.
Îngrop mărul în grădina cu spini.
Păşesc acum,
Păşesc spre Calea Lactee,
doar eu
şi palmele tale,
Palmele tale, care au miros de stele..
(Mai 2009)

Macii

2010-01-22T21:20:00.004+02:00

E prima poezie scrisă într-o anume stare..foarte specială, de euforie..aproape isterică..Vă încîntă macii?

Maci au răsărit din urmele tale...
Nu i-am atins...i-am închis
într-o carte cu scoarţele negre...
s-au stins.
Alţi maci ţi s-au născut pe retină...atunci
ţi-am furat pleoapele,
vezi?
sunt ochii tăi
şi paşii,
şi lumina.
Fii întunericul,
liniştea
sarea şi cerul...
Plouă-ma
îneacă-mă
ucide-mă
ascunde-mă sub gene...
sub genele tale eu sunt ochii tăi...
mă vezi?
Cobor din tine, sunt tălpi...
şi maci s-au aprins sub urmele tale...
(Mai 2009)

Cărbunii

2010-01-14T22:45:00.001+02:00

Dai foc la cărbuni și îți aprinzi venele.
Ești inundat de lumină.
Ai lumină în sînge. Ai lumină în ochi.
Îți scoți lentilele. Le dăruiești femeii.
Îți zîmbește. Nimeni nu-i mai dăruise ochii, lumina.
Ai ținut de mînă femeia. I-ai arătat frumosul.
Prin ochii tăi, prin lentilele tale, femeia văzuse lumea.
I se arătaseră întîia oară cerul și oglinzile mărilor.
I se arătase întîia oară cuvîntul.
I se arătase întîia oară iubirea.
Își împletea degetele în părul tău
Își ardea buzele sărutîndu-ți lumina.
Îți urmărea pașii mai cuminte ca umbra.
Ați colindat așa tot pămîntul,
Mînă în mînă, un bărbat și o evă,
Pînă setea îți uscase și plămînii și gura.
Iubitoare, femeia îți aduse apă.
Apa ți-a stins cărbunii, focul din vene.
Eva a stins lumina din tine.

August 2009

2009-12-27T13:31:00.002+02:00

M-am născut cu ochii în palme.
Să-mi fie lacrimile mîini
Să culeg cu ochii macii şi spinii
Să-mi cresc munţii în plete despuiate
Să simt cum iarba îmi calcă tălpile
Să simt cum brazii îmi zgîrîie tîmplele
Să simt cum mă las devorată de muzica sferelor.
Raiul să-mi tremure sub pleoape
Azurul să-mi mîngîie umerii
Să mă-nfăşoare culoarea
Să fie Aproape Linişte
Să cobor în piramida
pe care-am făcut-o altar
Să ard ca pasărea Phoenix
Să zbor apoi
cu aripi desfăcute
Să zboare Dumnezeu în mine
Să mă umple cu Iisus.
Vezi, nu-mi place iisus-ul din tine..
Şi-i August afară..şi am ochii în palme.
(August 2009)

Era seară de August tîrziu

2009-12-27T13:31:00.001+02:00

Miroase-a apus sau a tine
E MArte undeva pe orizont
Eu aici cu gînduri dezbrăcate,
zgîrîiată pe frunte de aerul rece
de august tîrziu.
Un vîrf de cer deasupra mea
Un ciob de lună amorţită
O lingură de lapte în ochii obosiţi
şi paşii muiaţi în roua sărată.
E seară de august tîrziu.
A adormit copilul din mine,
a adormit cu degetul în gură.
Îl iau în braţe
şi-l privesc doar cum doarme.
Nu l-a ajuns Irod
şi-i fericit copilul.
Îşi simte libertatea cusută
de tălpile goale,
în seara de august tîrziu.
Pornesc tălpi
să-şi plimbe gînduri dezbrăcate.
Un melc cu coarnele afară
Desenează-n iarbă urme de copil.
Sunt urme somnoroase.
Pe orizont se mai vede Marte.
E bine aici.
Aici sunt eu şi mirosul de înger.
(August 2009)

Gînd

2009-12-27T13:29:00.000+02:00

M-am desculțat de mine și
am apărut în fața ta,
nudă ca un nerv de actor...
nici n-ai vrut să mă privești măcar..
te-ai ferit de mine până te-am mușcat,
flămândă,
ca să mai exist...
n-ai vrut să-mi împrumuți sângele tău,
răule,
și m-ai gonit,
n-ai înțeles
că prin sângele tău aș mai fi trăit,
prin tine..
Târziu,
am îngenunchiat la
umbra ultimului
gând
care m-a legat de tine
și
am stins lumânarea...
(Ianuarie 2009)

слабо?

2009-12-26T15:08:00.000+02:00

Am gasit aceasta istorioara pe site-ul http://romanticcollection.ru/lovestory/story/slabo.htm si mi-a placut..o las aici in calitate de hrana pt creier..pofta buna!:)
- А давай наперегонки до горки? – предложил он ей, предвкушая победу.
- Неа, – отказалась она, – Воспитательница сказала не бегать. Попадет потом.
- Струсила? Сдаешься? – подначил он ее и засмеялся обидно.
- Вот еще, – фыркнула она и рванула с места к горке.
Потом они сидели в группе, наказанные, под присмотром нянечки, смотрели в окно как гуляют другие и дулись друг на друга и на воспитательницу.
- Говорила тебе – попадет, – бурчала она.
- Я бы тебя перегнал обязательно, – дулся он, – Ты нечестно побежала. Я не приготовился...

- А спорим, я быстрей тебя читаю? – предложил он ей.
- Хахаха, – приняла она пари, – Вот будут проверять технику чтения и посмотрим. Если я быстрее – будешь мой портфель до дому и до школы таскать всю неделю.
- А если я – отдаешь мне свои яблоки всю неделю! – согласился он.
Потом он пыхтел по дороге с двумя ранцами и бурчал:
- Ну и что! Зато ты не запоминаешь, что читаешь, и пишешь медленнее. Спорим?..

- А давай поиграем, – предложил он, – Как будто бы я рыцарь, а ты как будто бы дама сердца.
- Дурак, – почему-то обиделась она.
- Слабо? – засмеялся он, – Слабо смущаться при виде меня? И дураком не обзываться тоже слабо.
- И ничего не слабо, – повелась она, – Тогда вот что. Ты меня тоже дурой не обзываешь и защищаешь.
- Само собой, – кивнул он, – А ты мне алгебру решаешь. Не рыцарское это дело.
- А ты мне сочинения пишешь, – хихикнула она, – Врать и сочинять – как раз рыцарское дело.
А потом он оправдывался в телефон:
- А не надо было себя как дура вести. Тогда никто бы дурой и не назвал. Я, кстати, и извинился сразу...

- Ты сможешь сыграть влюбленного в меня человека? – спросила она.
- С трудом, – ехидно ответил он, – Я тебя слишком хорошо знаю. А что случилось?
- На вечеринку пригласили. А одной идти не хочется. Будут предлагать всякое.
- Нуу… Я даже не знаю, - протянул он.
- Слабо? – подначила она.
- И ничего не слабо, – принял он предложение, – С тебя пачка сигар, кстати.
- За что? – не поняла она.
- Эскорт нынче дорог, – развел руками он.
А по дороге домой он бурчал:
- Сыграй влюбленного, сыграй влюбленного. А сама по роже лупит ни за что... Влюбленные, между прочим, целоваться лезут обычно…

- Что это? – спросила она.
- Кольцо. Не очевидно разве? – промямлил он.
- Нибелунгов? Власти? Какая-то новая игра затевается?
- Угу. Давай в мужа и жену поиграем, – выпалил он.
- Надо подумать, – кивнула она.
- Слабо? – подначил он.
- И ничего не слабо, – протянула она - А мы не заигрываемся?
- Да разведемся если что. Делов-то, – хмыкнул он.
А потом он оправдывался:
- А откуда мне знать, как предложения делаются? Я ж в первый раз предлагаю. Ну хочешь, еще раз попробую? Мне не слабо.

- Сыграем в родителей? – предложила она.
- Давай. В моих или в твоих? – согласился он.
- Дурак. В родителей собственного ребенка. Слабо?
- Ого как, – задумался он, – Не слабо, конечно, но трудно, небось…
- Сдаешься? – огорчилась она.
- Не, не. Когда это я тебе сдавался? Играю, конечно, – решился он.

- Усложняем игру. Ты теперь играешь в бабушку.
- Правда? – не поверила она.
- 3900, – кивнул он, – Пацан. Слабо тебе в бабушку сыграть?
- А ты в данном случае во что играешь?
- В мужа бабушки, – засмеялся он, – Глупо мне в бабушку играть.
- В де-душ-ку. Как бы ты тут не молодился, – засмеялась она, – Или слабо?
- Куда я денусь-то...

Она сидела у его кровати и плакала:
- Сдаешься? Ты сдаешься что ли? Выходишь из игры? Слабо еще поиграть?
- Угу. Похоже, что так, – ответил он, – Неплохо поиграли, да?
- Ты проиграл, раз сдаешься. Понял? Проиграл.
- Спорное утверждение, – улыбнулся он и умер.

Goala in fericirea ta..

2009-12-25T23:33:00.000+02:00

Ai vrut vreodata sa urli de fericire? sa umpli cerul, oxigenul din aer cu fericirea ta..sa plingi de fericire, iar fericirea sa nu se scurga prin lacrimi ci sa-ti umple pieptul tot mai adinc, tot mai frumos..sa iesi goala din cochilia-ti..sa te razimi cu coatele de pervaz..sa-ti scrii pe geam numele si sa te bucuri ca nu te sfiesti sa fii goala, plina in puritatea ta..luminata de ciobul de luna..sa nu-ti fie frig, dar sa-ti inghete pielea..sa se prelinga fericirea ta pe sticla si sa te lumineze ea..fericirea ta sa lumineze luna..fericirea din tine a vrut vreodata sa urle..?

Simtiti minunea de Craciun!

2009-12-25T12:43:00.000+02:00

Astăzi e Craciunul!! Sărbătoarea cea mai așteptată de peste an!! Miros de brad, globulețe în care îți privești mutrița caraghioasă, zeci de luminițe la ferestre și spiritul ăsta care te face mai bun..Așteptarea celor mici a lui Moș Crăciun te molipsește cu naivitate și chiar dacă știi că tu ești Moș Crăciunul lor, oricum parcă aștepți ceva..ce aștepți? minunea de Crăciun..Îți va umple sufletul de liniște, casa de căldură..Minunea de craciun să te umple de lumină! să devenim cu toții mai luminați, mai buni, mai iertători..!Craciun fericit!

norvegia..

2009-12-22T00:50:00.001+02:00

atunci cind te simti rau, cind ti-e greu pe sulet, se zice ca e bine sa iti imaginezi ca te afli in locul in care dintotdeauna ai visat sa ajungi..uite ca am si eu un asemenea loc..azi am fost acolo..cu gindul..norvegia..paduri de brad in plina iarna..m-am cufundat in spiritul zapezii..in curatenia mirosului de pin..am intrat cu totul, goala..m-am simtit pe mine in ea..am inchis ochii..am simtit pe noi..de mina..n-am vazut, dar am simtit..stiam ca suntem acolo..de mina..doi copii inghetati..tu unde ai fost ultima data? cum a sfirsit povestea ta din iluzii?..

umbra[lirica]

2009-12-21T01:49:00.001+02:00

Noaptea, umbra ta s-a închis în tine
a împietrit în pământul de pe tâmpla ta.
Ți-a supt pământul esența
și-a spart obrazul crâmpoțit de spini,
te-a învins,
te-a ucis.
S-au desfăcut spirale
din degetele timpului,
spiralele tale.
Au penetrat pămîntul
și culoarea.
Au supt din laptele
ispitei.
Au ferecat izvoare.
Au dezlegat fiara din sinele tău.
Au ars și s-au stins.
Ai râs, ai ieșit din tine.
M-ai izbit de cupa unui crin
M-ai săpat în fir de iarbă
M-ai închis în piatră
M-ai cuprins.
M-ai învins.
Și a ieșit din mine umbra.
A curs pe podea.
(Octombrie 2009)

ceva..inca nu stiu ce anume..

2009-12-21T01:30:00.001+02:00

dupa cum am spus, sunt studenta la jurnalism si la actorie..ma gindeam zilele astea..ce-o sa iasa din mine..adica am sau nu stofa din asta..cred ca toti se intreaba..si oare ce e important in a fi jurnalist? este doar munca, intuitie..sau poate totusi talent si vocatie? a-mi pune intrebari..la asta ma pricep cel mai bine..mai greu cu raspunsurile..nu-s sorescu, de raspunsuri cred ca inca mai am timp:)

Rodii[pentru D.]

2009-12-21T01:27:00.000+02:00

Ți s-a copt poezia în piept,
ți s-a copt versul. Ca un măr.
Ți-a căzut de pe buze. L-ai scris.
Îți miroase a coajă de rodii cuvîntul.
A zăpadă stelară condensată-n iriși străvezii.
Al meu miroase-a gutui.
Ai căzut cu capul în palmele tale
în mijlocul inimii,
ca un Iona pe-o bancă în mare.
Între cuvinte și linii de suflet
ai încercat să răzbești spre lumină
pe geamul deschis în obraz.
Obrazul tău inundat de lumină!
Ai libertatea pe față, D.-zeule!
Infinitul țintuit pe degetele
cu care scrii cuvinte,
cuvinte ce au miros de rodii.
(Decembrie 2009)